Treceți la conținutul principal

dependenta de internet

Bună, sunt X-ulescu, şi sunt dependent... de Internet".
Oricât de bizară sau de nelalocul ei ar putea să pară, probabil că deja v-aţi întâlnit cu această interesantă etichetă, de a fi "dependent de Internet". Ce înţeleg unii prin această sintagmă, ce incriminează alţii prin ea, ce "teribilă ameninţare" denumeşte, iată o chestiune discutabilă.

Navingând nu cu mult timp în urmă prin "jungla de informaţii de acolo", am dat peste o listă de discuţii găzduită de unul dintre cele mai mari portaluri Internet. Aici unul dintre administratorii secţiunii listelor de discuţii pe probleme de sănătate lansa o invitaţie la dialog în jurul dependenţei de Internet (mai exact de World Wide Web), întrebând retoric vizitatorii daca sunt dependenţi, dacă au auzit despre cazuri de destrămare a căsniciilor datorită netului şi, bineînţeles, dacă se poate renunţa la acest "obicei".

Cu extrem de puţine excepţii, cei care şi-au exprimat opinia au protestat împotriva cuvântului "dependenţă". Un tânăr de 16 ani din Indiana, S.U.A, având pseunimul Digitized_15, obiectează: "Oamenii discută despre dependenţa de Internet de parcă ar fi un lucru groaznic. Majoritatea sunt ipocriţi, pentru că preferă să se uite la televizor. Doar pentru că eu aş prefera să fiu pe Internet în loc să ma uit la TV, asta înseamnă că am o "dependenţă". Ok, petrec mai mult de 3 ore navigând pe Internet în fiecare noapte. Dar asta înseamnă că si alţii care fac alte lucruri sunt dependenţi de ele? Poate, însă asta îi face "răi"? Sub nici o formă. Oricine afirmă că dependenţa de Internet este un lucru rău, în opinia mea, nu înţelege Internetul".

Unul dintre cele mai puternice avantaje pe care le poate obţine un asemenea internaut este accesul liber la informaţii: "Iubesc Internetul", recunoaşte cea care semnează fsplink, 47 ani din Charlotte, New Carolina (S.U.A), "Unde altundeva aş putea să vizitez Africa, să ascult balenele cântând, să conversez cu cineva din Australia. Şi pot să fac toate astea înainte de ora 9 dimineaţa! Bineînţeles, trebuie să ştii şi când să le laşi deoparte..." Cea mai interesantă, dar şi cea mai hazlie, colecţie de simptome este "sistematizată" de poofoosgirl_79 (21 ani, Stockton, California): "Dependenţă de Internet? Vorbeşti cu prieteni de pe chat mai mult decât cu cei din viaţa de zi cu zi? Ai făcut deja vreo gaură în pad-ul de la mouse? Ţi-ai schimbat dieta, reducând-o doar la mâncăruri pe care să le poţi mânca cu o singură mână, pentru a putea-o folosi pe cealaltă în a naviga pe Internet?"

Unii au adus în centrul atenţiei anumite programe dsponibile pe piaţă care oferă părinţilor controlul asupra conexiunii de Internet de acasa, pentru a permite accesul copiilor doar la anumite site-uri şi eventual doar dacă sunt îndeplinite anumite condiţii, precum nedepăşirea unui anumit interval orar sau legat de timpul total de conectare pe ziua respectivă.

Kurt (32 ani din Minnesota, S.U.A) respinge ideea utilizării unor asemenea programe: "Dacă părinţii au ajuns să aibă nevoie de un baby sitter virtual, atunci poate că e cazul să înveţe mai multe despre calculatorul lor şi despre Internet. Sau, şi mai bine, să petreacă mai mult timp alături de copii lor."
Nu ar fi o noutate să afirm că Internetul a deschis posibilităţi de comunicare şi de informare care altfel poate nu ar fi fost posibile (sau cel puţin ar fi necesitat un efort atat fizic cât mai ales material mult mai mare). Furnizorii de servicii Internet (ISP) vehiculează slogane precum "Acum poţi avea lumea informaţională la degetul mic. Orice informaţie nu e mai departe de un singur click de mouse". De asemenea, se ştie că "reclama e sufletul comerţului".
Cert este însă faptul că impactul Internetului şi a tot ceea ce are legatură cu el a fost extrem de puternic. Uneori chiar bulversant şi debusolant.

Cea care semnează cu pseudonimul mecarmela (fară să dezvăluie mai multe date despre identitatea sa), mărturiseşte: "De fapt, eu nu sunt dependentă de Internet. Sincer sunt chiar speriată de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă mi-aş face de lucru cu el. Ma întreb de ce oamenii ar putea deveni dependenţi de un asemenea instrument care ar trebui folosit pentru informare, învăţământ şi relaxare. Viaţa este atât de scurtă pentru a o irosi în faţa unui instrument."
Situată în extrema cealaltă, Helen din Kansas, S.U.A, şochează (oare?) afirmând fără părere de rău: "Sunt dependentă de World Wide Web! Mare scofală! În definitiv ce e acolo de găsit în viaţa de zi cu zi? Huh? Viaţa "reală" e plictisitoare. Dacă e cineva cu care să vorbesc, aş prefera să fie online, vă rog! Nu aş şti ce să spun unei persoane în viaţa de zi cu zi, pentru că m-am obişnuit prea mult cu o tastatură, cu un monitor de calculator şi cu un text pe ecran. Am ajuns să tastez mai repede decât aş spune orice. Ce mai pot zice? Cunoaşte-ma, Helen, dependenta de Internet, care nici nu prea mai iese din casă prea mult..."

Şi, bineînţeles, părerea mea personală despre ultimele două afirmaţii, este că sunt situate amândouă prea departe spre poziţii extreme. Iar extremele, ca o chestiune general valabilă, nu sunt, în cele mai multe cazuri, cea mai fericită situaţie. Unii comercianţi profită de slăbiciunea celor care se consideră dependenţi de Internet, oferindu-le site-uri cu "soluţii terapeutice" care mai de care mai spectaculoase şi mai miraculoase (paradoxal, fiind site-uri web, accesarea acestor soluţii salvatoare este disponibilă tot utilizând Internetul ). Căutând mai multe informaţii despre aceste "centre (virtuale, se înţelege) pentru dependenţii de Internet", am dat peste un site care punea la dispoziţia vizitatorilor un chestionar prin intermediul căruia fiecare îşi putea testa gradul de "dependenţă de Internet", cu ajutorul unor întrebări pe cât de inteligent formulate, unele fiind pe atât de (i)relevante, precum "Cât de des deveniţi extrem de secretoşi în momentul în care sunteţi întrebat ce anume faceţi în timpul petrecut on-line" sau "Cât de des vă simţiţi deranjaţi în momentul în care sunteţi întrerupt de către cineva în timp ce sunteţi on-line?".
Recunosc, curiozitatea m-a împins şi pe mine să mă încumet în a afla gradul meu de dependenţă, iar rezultatul a fost oarecum o surpriză: conform rezultatelor obţinute, m-aş afla la limita superioară dintre categoria celor dependenţi şi a celor "irecuperabili", din punctul de vedere al impactului Internetului în viaţa de zi cu zi precum şi a problemelor care pot să apară din această cauză. (Probabil că nu voi înţelege niciodată de ce faptul că am afirmat că îmi verific prima dată e-mailul în momentul în care mă conectez mă face să par şi mai dependent :)

Dependenţa de Internet este un subiect extrem de vast şi de controversat, neputandu-se pretinde a fi epuizat în atât de puţine rânduri. Internetul este aşa cum îl vede fiecare şi aşa cum îl ştie fiecare folosi. Unii pot să profite din plin de minunile sale, alţii în schimb se pot închide într-o existenţă virtuală, neglijând ceea ce ţine de viaţa "reală", de zi cu zi. Doar aceştia sunt adevăraţii dependenţi...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce inseamna paradisul?!

Oamenii vor paradisul si fac cele mai ingrate gesturi pentru a-l atinge. Ce inseamna paradisul?! O stare de beatitudine, in care poti sa arunci o privire asupra propriului eu multumit, detasat si oarecum desprins sau dimpotriva asaltat de realitatea palpabila, un paradis artific involuntara. Cuvintele capata intelesuri noi, nebanuite si esti uimit de asociatiile de idei, de varietatea sensurilor, de intensitatea cu care se impun. Fascinatia in fata acestei lumi a cuvintelor pe care o descoperi in tine va mai dura o vreme. Asocierile de idei devin din ce in ce mai bizare si o usoara senzatie de ameteala te face mai nesigur. Iti spui ca poate ar fi mai bine sa te asezi. Sentimentul de buna dispozitie persista si-ti place starea asta de bine. Acum e momentul in care realitatea din jurul tau se trasnforma. Daca esti un spirit cultivat, iubitor de forma, culoare, frumos vei asista la un spectacol uimitor. Caci stimulul actioneaza asupra naturalului, nu-ti atribuie o alta identi

Povestea unei pisici otravite

Nu stiu cati dintre voi sunteti propreari de animale si ati trecut prin asa ceva. Aici ma refer la caini, pisici,iepuri etc. Am si eu o psicuta(vagaboanda)negra in vasta de 2 ani, mama pentru a 2 oara,prima data de un puiut iar acum de trei golanasi. Ea nu este o pisicuta care sa stea doar in casa.De mica a cochetat si pe afara. Ieri se care afara dimineata sa-si faca treburile apoi vine inapoi se duce pe la puiuti ii linge putin le da lapte, se culca putin dupa care se trezeste si incepe sa umble prin casa. Nimic anormala pana aici. Mergand ea tot asa, dintr-o data observ ca tot isi scutura picioarele. .MI-am dat seama ca ceva nu e in regula cu ea(nefacand asa ceva pana atunci niciodata). O iau in brate ma uit in ochii ei cam tulburi, si simt cum ii tremura piciorusile (muschii). O pun jos pe covor.Incearca sa se ridice si sa merga dar i se impleticesc picioarele si tot cade.Incepe sa se agraveze din ce in ce mai tare. Rasufla din ce in ce mai repede, iar contractiile muschilor sunt

8 sfaturi in negociere

1. Numele Partenerului de negociere Fie ca vorbim despre nume, fie despre prenume, oamenilor le place sa li se pronunte numele. Pentru a retine numele persoanei este important ca, imediat dupa ce facem cunostinta cu ea sa folosim numele de cateva ori. Un secret este acela de a folosi chiar si la telefon numele persoanei de la capatul celalalt al firului, iar daca dorim un impact maxim trebuie, ca intr-o conversatie sa–i folosim ca ultim cuvant numele, cum ar fi: „Va doresc o zi buna, domnule Rujoiu” , „O sa va sun eu maine, domnule Rujoiu” sau „A fost o adevarata placere sa va intalnesc, domnule Rujoiu” etc. Trebuie sa retinem ca este important sa folosim numele celui cu care vorbim, dar mai ales in finalul discutiei, iar daca se poate, numele acestuia sa fie chiar ultimul cuvant. 2. Asezarea in incapere In principiu, pozitia cea mai dezavantajoasa este cu spatele la usa si cu fata la geam. Aceasta este o pozitie care creeaza disconfort, in primul rand pentru ca totdeaunea vei avea un