live smile think

America: un om sta la coltul strazii si vinde ceva. Trecatorul se apropie ca sa constate ca omul vinde ciocane. Cu cat le dai? Intreaba in speranta unui "deal". 1$ bucata raspunde acela cu accent texan. Cum asa? Se mira trecatorul. Doar tot atata costa si la magazin. De unde le ai? De la magazin. afirma sigur pe el vanzatorul de ocazie. Si ai castig zero? Se nedumereste celalalt si mai tare. Lasa, domnule, ca e bine, isi umfla vanzatorul pieptul, inainte lucram in agricultura. Bancul circula in Statele Unite acum vreun an, probabil inca mai circula si probabil ca are radacini mai vechi. Un banc trist, iar pentru noi inca si mai trist asimiland munca agricola cu saracia. O munca supusa unor fluctuatii de neprevazut atat pe piata cat si in natura, o preocupare care nu-i permite subiectului ei nici un ascunzis in ciuda tehnicii care tinde sa ne protejeze de mediu. Cu alte cuvinte viata grea si profit putin. Insa, daca multora dintre noi nu ne trece prin cap sa ne apucam de agric

Una din marile probleme a comunităţilor virtuale o constituie moderarea, percepută uneori ca un soi de cenzură. Pe de o parte libertatea de expresie e fundamentală, pe de cealaltă există necesitatea ca într-o discuţie, mai ales una profesională, să reduci zgomotul de fond la minimum. Foarte puţini înţeleg că o comportare decentă este o cerinţă sine qua non a comunicării, iar foarte mulţi confundă libertatea cu dreptul de a jigni sau mai rău cu acela de a distruge. Există două tipuri de discuţii "ilegale" pe listele de discuţii sau pe chat-uri. Unul este cel numit îndeobşte off-topic, adică în afara subiectului sau a temei principale. Este foarte dificil de a stopa cu desăvârşire acest fenomen. Apare oriunde, mai ales din necesitatea de destindere a atmosferei sau aceea ivită din esenţa unui hommo ludens. În linii mari acest tip de încălcare a regulilor este uşor de stopat, chiar dacă apare periodic şi nu necesită o atenţie deosebită. Poate o tratare cu zâmbetul pe buze poate

Cu mai bine de un an în urmă îmi imaginam ce bine ne-ar şedea să renunţăm la ceea lume urbană, să ne dedulcim la iarbă verde, cântec de păsări şi zgomot de râu, îndeplinind în acelaşi timp sarcinile care ni se cer printre ziguratele cartierelor de blocuri ale oraşelor. Sigur pentru cei care pot să se lipsească de prezenţa fizică la muncă, fiindcă aşa de absurdă n-am devenit peste noapte să vă recomand un chirurg prin e-mail, nici o maseuză HTTP. Nu văd însă de ce un proiectant, un desenator, un creator de modă ar fi musai buni numai pe asfalt. Mi se părea atunci mie - optimismul bolnav - îndepărtată ipoteza aceasta, aproape, aproape utopică, dar nu chiar de tot. Şi uite că ajunserăm noi cu revista aceasta la numărul - matură vârstă la bipezi, plină tinereţe, aş zice, la publicaţiile pe fir - şi semne bune anul îşi croieşte. Fiindcă de o parte îi văd pe cei de la Fundul Moldovei că-şi traseră lumea în ogradă, iar acum, revenind în judeţul Arad, în primul ziar ce-l deschisei, ce-mi văzur

Mi-am permis sa "fur" acest articol de pe www.succesdublu.ro/ . Cat de mult conteaza sa reusesti sa imbraci un lucru frumos in niste cuvinte si mai frumoase.Valoarea se dubleaza automat. ( ma refer la melodie ) "Tocmai iesisem de la cabinet. Eram in masina cu sotia, in drum spre casa. Zi usoara; amindoi relaxati, veseli. Radioul cinta in timp ce rideam, amintindu-ne de o situatie hazlie petrecuta cu ceva timp in urma. Zimbetul ramasese pe buze. In asemenea momente lumea ti se pare mai buna. Mai permisiva cu tine, mai calda. Chiar era, privind cum norii se preling pe cer, in ritmul agale al melodiei. Acorduri de chitara simple, armonii melancolice. Am dat radioul mai tare. Era un cintec pe care nu-l mai auzisem. Am oprit masina. Melodia continua, depanindu-se agale. Taceam amindoi, ascultind versurile, directe, din inima. Penetrante prin sinceritatea lor. Fara echivoc. Melodia se opri brutal, taiata de o reclama. Excelenta piesa, spuse sotia . Ai mai auzit-o? Nu, am raspu