Una din marile probleme a comunităţilor virtuale o constituie moderarea, percepută uneori ca un soi de cenzură. Pe de o parte libertatea de expresie e fundamentală, pe de cealaltă există necesitatea ca într-o discuţie, mai ales una profesională, să reduci zgomotul de fond la minimum. Foarte puţini înţeleg că o comportare decentă este o cerinţă sine qua non a comunicării, iar foarte mulţi confundă libertatea cu dreptul de a jigni sau mai rău cu acela de a distruge. Există două tipuri de discuţii "ilegale" pe listele de discuţii sau pe chat-uri. Unul este cel numit îndeobşte off-topic, adică în afara subiectului sau a temei principale. Este foarte dificil de a stopa cu desăvârşire acest fenomen. Apare oriunde, mai ales din necesitatea de destindere a atmosferei sau aceea ivită din esenţa unui hommo ludens. În linii mari acest tip de încălcare a regulilor este uşor de stopat, chiar dacă apare periodic şi nu necesită o atenţie deosebită. Poate o tratare cu zâmbetul pe buze poate duce le aplanarea "gâlmei".
Cu totul altfel se pune problema inflamării participanţilor. Mesajele de ură sau cele dorit distrugătoare a unei atmosfere de lucru sunt impedimentele majore în funcţionarea constructivă a unui dialog presupus civilizat. Dacă aplici prezumţia de nevinovăţie, vei afla mai târziu, uneori prea, că oamenii nu sunt buni, ci oameni, şi este bine să te fereşti de copita măgarului din timp.
La plecare, atunci când construieşti ceva, ar fi bine să te gândeşti la un regulament de funcţionare. Deşi foarte mulţi participanţi suferă de sindromul organizatoric, e bine să ai tăria să rezişti la critici pentru că vei ajunge în situaţia lui Nastratin cel ce şi-a pus cuptorul pe o căruţă. Eliminările, avertismentele, verificările, toate acestea fac parte din recuzita unui administrator. Cine se pune la o astfel de muncă neagră e bine să ştie că nu-i va fi uşor. Nici cu duşmanii, dar nici cu prietenii. Sau mai ales cu prietenii. Există o reticenţă în a pune la punct pe cei pe care-i consideri prieteni, prin urmare devii antidemocratic dacă vei aplica regulile de tine stabilite în a pedepsi pe un oarecine. Urmează rugăminţi, excese sau blazare.
În spaţiul nostru existenţa acestor discuţii există de la ivirea Internetului. Nu am de gând să vă fac o istorie a uneia din cele mai palpitante liste de discuţii, romanians, dar o parte din cei care au participat acolo îi veţi putea găsi pe diferite coclauri. Spiritul de acolo s-a împrăştiat şi azi o mulţime de liste româneşti sunt generat acum de cine vrei sau cine nu vrei. În plus orice ziar cu oarece distincţie formează un astfel de forum, mai mult sau mai puţin tematic. Problemele pe care însă acestea nu le rezolvă se referă în primul rând la un soi de xenofobie deşănţată, chiar acolo unde nu ţi-ar trece prin minte că ar fi cazul. Chiar dacă presupui că vor fi destui care să-l combată pe inamic, nu uita de faptul că prostul are mintea odihnită.
Cu totul altfel se pune problema inflamării participanţilor. Mesajele de ură sau cele dorit distrugătoare a unei atmosfere de lucru sunt impedimentele majore în funcţionarea constructivă a unui dialog presupus civilizat. Dacă aplici prezumţia de nevinovăţie, vei afla mai târziu, uneori prea, că oamenii nu sunt buni, ci oameni, şi este bine să te fereşti de copita măgarului din timp.
La plecare, atunci când construieşti ceva, ar fi bine să te gândeşti la un regulament de funcţionare. Deşi foarte mulţi participanţi suferă de sindromul organizatoric, e bine să ai tăria să rezişti la critici pentru că vei ajunge în situaţia lui Nastratin cel ce şi-a pus cuptorul pe o căruţă. Eliminările, avertismentele, verificările, toate acestea fac parte din recuzita unui administrator. Cine se pune la o astfel de muncă neagră e bine să ştie că nu-i va fi uşor. Nici cu duşmanii, dar nici cu prietenii. Sau mai ales cu prietenii. Există o reticenţă în a pune la punct pe cei pe care-i consideri prieteni, prin urmare devii antidemocratic dacă vei aplica regulile de tine stabilite în a pedepsi pe un oarecine. Urmează rugăminţi, excese sau blazare.
În spaţiul nostru existenţa acestor discuţii există de la ivirea Internetului. Nu am de gând să vă fac o istorie a uneia din cele mai palpitante liste de discuţii, romanians, dar o parte din cei care au participat acolo îi veţi putea găsi pe diferite coclauri. Spiritul de acolo s-a împrăştiat şi azi o mulţime de liste româneşti sunt generat acum de cine vrei sau cine nu vrei. În plus orice ziar cu oarece distincţie formează un astfel de forum, mai mult sau mai puţin tematic. Problemele pe care însă acestea nu le rezolvă se referă în primul rând la un soi de xenofobie deşănţată, chiar acolo unde nu ţi-ar trece prin minte că ar fi cazul. Chiar dacă presupui că vor fi destui care să-l combată pe inamic, nu uita de faptul că prostul are mintea odihnită.
Comentarii
Trimiteți un comentariu