Eta: Cred că te-ai dat prea tânăr. Consideraţiile tale despre contrastul dintre "ciber" şi "cibernetică" te arată mult prea familiar cu ce se întâmpla în anii cincizeci.
Teo: Uiţi că omul are vârsta cărţilor pe care le-a citit.
Eta: Stai tot timpul cu nasul în cărţi?
Teo: Acum, mai mult cu ochii la monitor. Dar tu?
Eta: Uneori închid calculatorul şi mă cufund într-o carte. De regulă, însă, prefer magia multimedia a ecranului.
Teo: Si in ecran te cufunzi, ca intr-o carte
Eta: Nu. Interactivitatea mă ţine trează. Paginile unei cărţi le întorci mecanic, probabil diintr-o lungă obişnuinţă. Navigarea, alegerea, derularea paginilor de pe web îmi menţin spiritul lucid.
Teo: Pe mine mă fascinează îndeosebi activarea legăturilor. Formarea unui traseu personalizat de lectură prin hăţişul hipertextual.
Eta: Rareori, când citesc o carte tradiţională, o parcurg liniar. Sar de la o pagină la alta, revin, mă uit pe furiş la sfârşit, să văd dacă se termină cu bine.
Teo: Eu obişnuiam să citesc mai multe cărţi deodată. Toate cărţile se leagă între ele, trimit de la una la alta.
Eta: Atunci nu e nici o diferenţă între o bună bibliotecă şi cunoaşterea disponibilă în ciberspaţiu.
Teo: O bibliotecă infinită, cu acces liber la raft, cum era biblioteca Babel a lui Borges, seamănă bine cu ţesătura hipertextuală.
Eta: În amândouă ai ocazia extraordinară de a nimeri, la întâmplare, peste documentul relevant, care parcă pe tine te aştepta să-l descoperi.
Teo: Vrei să spui să găseşti prin noroc, şi nu prin explorare sistematică, ceea ce căutai?
Eta: Nicidecum. Să găseşti, căutând ceva, un altceva, un altceva fascinant, surprinzător, pe care nici nu l-ai fi bănuit.
Teo: Asta se numeşte serendipitate.
Eta: Am întâlnit cuvântul, dar nu m-am obosit să-l caut în dicţionar.
Teo: Dacă l-ai fi căutat în DEX, sau în dicţionarul de neologisme, ai fi găsit o definiţie seacă: norocul de a face descoperiri întâmplătoare. Originea cuvântului este amuzantă.
Eta: De unde vine?
Teo: De la titlul unui roman din secolul al XVII-lea: "Cei patru prinţi din Serendip" de Horace Walpole.
Eta: Ce era Serendip-ul? Un loc imaginar, o cetate ideală, o utopie?
Teo: Era vechiul nume al Ceylon-ului. Cei patru prinţi pleacă pe mare, în căutarea unei comori, dar descoperă, în timpul călătoriei, insule fermecate, pline de minunăţii mult mai mari decât comoara după care au plecat.
Eta: Mi s-a întâmplat şi mie, atât în biblioteci, cât şi în ciberspaţiu. Se pare, deci, că n-ar fi nici o diferenţă între ele.
Teo: Diferenţa provine din viteza cu care se poate trece de la una la alta.
Eta: Trecerea prea rapidă de la un document la altul, ca şi de la o carte la alta, nu duce la superficialitate?
Teo: În fiecare lucru există, în stare latentă, atât binele, cât şi răul. În cazul acesta, răul înseamnă absenţa reflexiei. În schimb, rapiditatea trecerii face ca cele mai diverse idei să ţi se ciocnească în minte, iar din ciocnirea lor se naşte scânteia noutăţii.
Eta: Nu scânteia adevărului?
Teo: Noi nu căutăm adevărul, ne mulţumim cu noutatea.
Eta: Ştiam că "Din scânteie se naşte flacăra". Motto-ul ales de Lenin pentru "Iskra".
Teo: Exact. Noutatea este flacăra la care fluturii se ard.
Eta: În timp ce adevărul ar fi floarea din care ei se hrănesc?
Teo: Unii spun că adevărul s-ar găsi în cărţile eterne, iar noutatea pe siturile efemere.
Eta: Dar dacă citeşti "cartea eternă" pe ecran, în format electronic?
Teo: Nu e acelaşi lucru. Sunt diferenţe privind gradul de imersiune. E mai bine să citeşti un roman în formatul tradiţional, ţinând cartea cu ambele mâini, făcându-ţi, astfel, din ea o oglindă. Trupul tău, braţele şi cartea formează o unitate care închide în sine o lume.
Eta: O lume pe care cartea electronică n-o poate crea? Personal, am fost încântată de volumele publicate de Editura Noesis în format Microsoft Reader.
Teo: Formatul electronic este ideal pentru lectura activă, pentru că permite adnotări nelimitate de marginea paginii. Prin lecturi succesive, cartea se îmbogăţeşte. Ce n-am da să citim astăzi un volum de Descartes adnotat de Voltaire!
Eta: G. Călinescu spunea că există trei faze ale lecturii. În prima citeşti cărţi, în a doua, autori, în a treia, literaturi.
Teo: Cred că formatul tradiţional este cel mai bun în prima fază, iar formatul electronic în celelalte două. Când citesc "Eugénie Grandet", prefer să ţin volumul în mână, când citesc "Comedia umană", prefer un format HTML, adică un hipertext. Imaginează-ţi ce ar însemna să urmăreşti migraţia personajelor dintr-un roman în altul cu ajutorul hyperlink-urilor! S-ar putea face şi conexiuni cu ilustraţii de calitate, s-ar adăuga comentarii critice, atâtea altele.
Eta: Evident, e vorba de o lectură activă, lucidă, conştientă de sine. Lipsită de miracolul imersiunii.
Teo: Este soluţia ideală pentru realizarea ediţiilor critice, care presupun stabilirea cu acribie a textului, includerea variantelor, note explicative, istoria receptării etc.
Eta: Editura Noesis s-ar pute implica la un asemenea proiect, preluând moştenirea defunctei Minerva.
Teo: Într-adevăr, ar fi o justiţie poetică să vedem victimele libertăţii economice de piaţă supravieţuind în ciberspaţiul libertăţii culturii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu